Comuna Hlipiceni este situată în sud-estul județului Botoșani la confluența râului Sitna cu râul Jijia, la 45 km. de municipiul Botoșani. Comuna are ca vecini urmatoarele localități: la est se învecinează cu comuna Răuseni, la vest cu comuna Todireni, la nord cu comuna Calarași, iar la sud cu comuna Șipote, județul Iași.
Între aceste limite, teritoriul comunei Hlipiceni are oSuprafață totală de 6900 Ha. Comuna are în componență trei sate: Hlipiceni, Victoria și Dragalina. Prima atestare documentară a comunei datează din anul 1820 când domnitorul Dimitrie Sturza a adus câțiva cetățeni pentru ai lucra pământul. În schimb, le-a promis slobozenie , de unde și primul nume al satului a fost Slobozia. Domnia lui Alexandru loan Cuza a găsit localitatea alcătuită , iar populația a primit pământ în proprietate.
Denumirea de Hlipiceni a apărut mai târziu și provine de la cuvântul "hleapă", ceea ce înseamna o cocă preparată din faină de grâu și porumb, coaptă pe plită. Așezarea este străbătută de drumul județean 282, cu covor asfaltic și cu nodul de cale ferată Iași-Dorohoi. Cei 3818 locuitori trăiesc în 1538 de locuințe.
Activitatea de bază a cetățenilor este agricultura. Acest lucru se observă chiar din stema comunei , care cuprinde un cap de bovină, unul de oaie, spicul de grâu, floarea soarelui , știuletele de porumb , vița de vie și Biserica .
Biserica parohială este situate în mijlocul satului și este construită din piatră și cărămidă între anii 1912-1920, pe temelia unei vechi biserici. După inscripția de pe peretele vestic al naosului, facută de fostul paroh preotul Lazăr Vasiliu în 1920 din informațiile culese de la bătrâni, biserica ar fi fost zidită prin anul 1800 de către Vornicul Alexandru Săndulache Sturza și soția sa Ecaterina cu fiul lor Constantin. Inscripții sau documente care să ateste acest lucru nu există, dar pe diferite cărți sau găsit însemnări care arată ca acestea au fost dăruite bisericii din Hlipiceni de Sandu Sturza la 12 martie 1816. De asemenea pe un clopot este gravat anul 1817, lucru ce dovedește că biserica exista la această dată.
Lăcașul de cult este în formă de cruce și are 4 încăperi: altar, naos, pronaos și pridvor. Clopotnița, care face parte din corpul bisericii, a fost reparată în anul 1949. Exteriorul bisericii a fost si acesta reparat în anul 1961. Pictura interioară a fost executată de N. Popovici și I. Beringhi în același an.
Preoții care au slujit în această parohie au fost: Pr. Ghe. Ticuță, Pr. N. Dutcovici, Pr. Ghe. Gavrilaș, Pr. Lazăr Vasiliu, Pr. Ghe. Cojocaru, Pr. Mihai Gontineac, Pr. Pavel Albu, Pr. Virgil Anton.
Din anul 2000 până în prezent parohul bisericii care poartă hramul ,,Sf.Ierarh Nicolae” este pr. Ferariu Cristian-Valentin.
